Școala Gimnazială Andrei Șaguna Toplița este situată în cartierul Vale, aparținător al localității, la o distanță de aproximativ 4 km de centrul municipiului, pe drumul ce face legatura intre Toplița și Borsec.
Școala a fost țnființată înainte de anul 1900, respectiv 1890, funcționând neîntrerupt din acea perioadă.
Școala se dezvoltă în continuare, astfel ca în anul 1965 se construiește un nou corp de clădire în care va funcționa ciclul preșcolar.
În anul 1994 a fost dată în folosință noua clădire, modernă, dotată cu 4 sali de clasă și un laborator, unde se desfășoară cursurile ciclului gimnazial.
În clădirea veche s-a mai amenajat un mic muzeu etnografic, o sală de sport și o sală de spectacol. Școala mai dispune și de o baza sportivă folosită pentru desfășurarea activităților.
La început existau două corpuri de cladire, unul situat la cca. 3 km de actualul sediu, înspre satul Secu, purtând și denumirea de Școala Valea de Sus, unde funcționau 3 clase primare și un învățător. Odata cu creșterea natalității precum și datorită strămutării unor familii din alte zone, pe Valea Topliței se mărește clădirea din centrul satului prin adăugarea unui nou corp. Ia ființă astfel Școala Primară nr. 1 cu clasele I-IV, care funcționează astfel până aproximativ în anul 1945, după care se formează și ciclul gimnazial.
Începând cu 1 ianuarie 2005, Școlii Generale Nr. 1 i se atribuie în urma restructurării învățământului din județul Harghita, ca altă structură, Școala Generală cu clasele I-VIII, situată în cartierul Călimănel.
În vara anului 2008 s-a renovat în totalitate structura situată în cartierul Călimanel, mutându-se acolo și centrul administrativ. Deasemenea, școala a primit denumirea: Școala Generală “Andrei Șaguna” .
Începând cu anul 2012, școala a preluat și Grădinița Dumbrava Minunată (Peco și Cornișa) mărindu-și efectivele de personal și ajungând astfel un furnizor de educație pentru o zonă extinsă din oraș.
Andrei Șaguna s-a născut la Miskolt, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani, a urmat școala gimnazială la Miscolt, apoi studii de drept și filozofie la Pesta și teologice la Vârșeț. La vârsta de 25 de ani îmbrăca haina monahală la mănăstirea de la Hopovo. În anul 1846 a fost numit vicar al Episcopiei Ardealului iar, în 18 aprilie 1848, în plină revolutie, era numit Mitropolit al Transilvaniei. Cum afirma Academicianul Dan Berindei: a fost “o mare personalitate a nației românești, un conducător înțelept, măsurat, plin de echilibru, al românilor ardeleni în momente care nu au fost deloc ușoare pentru el, un purtător de cuvânt al națiunii române”.
Implicat și în viața național-politică, Mitropolitul Andrei Șaguna a participat la revoluția românească din Ardeal, devenind “capul neîncoronat” al românilor din Transilvania. A fost copreședinte al Adunării naționale de la Blaj, care a formulat acea “petiție națională” cu 16 articole reprezentând principalele revendicări românești, între care recunoașterea românilor “ca națiune de sine stătătoare” și desființarea iobăgiei. “Pe bună dreptate, sublinia Părintele Profesor Mircea Păcurariu într-o alocuțiune a sa, că Mitropolitul Andrei Șaguna a fost considerat diplomatul revoluției românești din Ardeal, după cum Simion Bărnuțiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oști populare românești.” După revoluție, Mitropolitul Andrei a continuat lupta pentru drepturile românilor, îndeplinind diferite funcții, reușind să “unească în mana sa cârja de ierarh cu sceptrul unui adevărat conducător politic”. A fost Președinte al Marii Adunări Naționale românești de pe Câmpia Libertății de la Blaj din 3/15 mai 1848, fiind delegat să prezinte revendicările românești împăratului. După 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, în anii 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreședinte al Conferinței naționale-politice a românilor de la Sibiu (1861) și a Congresului național al românilor de la Alba lulia (1863). În anul 1871 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Cu alte cuvinte, întreaga sa operă a fost pusă în slujba emancipării culturale și sociale a poporului pentru care a păstorit, fiind pentru românii transilvăneni ceea ce fusese doar cu puțin timp înainte Samuel von Brukenthal pentru comunitatea săsească: amândoi rămân în memoria europeană ca intemeietori de instituții, personalități enciclopedice, deschise valorilor umaniste. Organizarea acestei importante aniversări românești, aici și acum, este proba cea mai elocventă că nimic nu este mai profund universal decât a lucra pentru propășirea spirituală, culturală, socială și politică a propriului neam și a patriei.
Datorită spațiilor de școlarizare corespunzătoare, precum și dotării cu mobilier și aparatură tehnică de specialitate, unitatea noastră oferă posibilitatea desfășurarii procesului instructiv-educativ la cote eficiente și a altor activități aferente ariilor curriculare prevăzute în planul de școlarizare.